Descriere

Verzi-tulburi ochii-i gales revarsa pe sub gene Ispita patimasa si doru-nveninat. E-nalta, cu par galben, cu mersul leganat, in grelele-i vesminte pasind maret si-alene. Miscarile-i sunt line, molatece, viclene, ?i dulcele-i grai curge duios si rasfatat. Dar, cine-i cata-n fata se pierde sagetat De negrul arc ce-mbina trufasele-i sprincene. Muiata-n nestimate si-n horbote de fir, in mana-i - spelba floare de ceara stravezie - Ea poarta pe subtirea naframa naramzie Ca un potir de sange un rosu trandafir - ?i, tot ca el, ranita in plina tinerete, Tanjeste, se-nfioara si moare de tristete.