Vrei sa afli cate ceva despre mine? O sa iti povestesc imediat o mica parte din cea ce sunt, cea ce cred, cea ce simt. Numele meu este Gabriela. Cred ca sunt putine persoane care ma cunosc cu adevarat. Nu pot spune ca sunt un om simplu sau usor de inteles. Sunt o fire contradictorie, complicata. È?i apreciez enorm oamenii care incearca sa ma inteleaga si nu se grabesc sa ma judece. Sunt zile in care comfortul patului meu imi aduce cea mai mare satisfactie, dar sunt si zile in care ma pun in miscare si la sfarsitul zilei, cand trag linie, sunt uimita si eu de cate am reusit sa fac. Sunt momente cand devin egoista, cand ma gandesc doar la mine si trebuie sa recunosc ca uneori, lucrul asta m-a scutit de cateva suferinte in plus la momentul respectiv, dar m-a si dezavantajat in timp. Ma inspaimanta idea de a fi neputincios. De a privi un lucru, o situatie, un moment fara a putea face nimic pentru a-l schimba. Ma inspaimanta faptul ca deseori, realitatea te ajunge din urma si iti arata cat esti de mic a pentru ca da, uneori, nu e vorba doar de vointa. Uneori, oricat de mult ai vrea sa fie altfel, nu iti sta in putinta sa poti schimba acel ceva. Cred in DOI, cred in prieteni desi pana si prietenia a devenit in momentul de fata un lucru relativ, cred nu-ti ajunge o viata pentru a cunoaste un om cu adevarat, cred ca printre lucrurile pe care ar trebui sa le traim de mai multe ori in viata se numara copilaria. CopilariaÂ?a mi-ar placea sa vorbesc mai mult despre asta, dar devin nostalgica atunci cand o fac. Nu vreau sa devin nostalgica acum. Iubesc marea. Nu ma satur niciodata sa o privesc, sa o miros, sa o gust. Pentru mine e un infinit care nu ma sperie, ci ma incanta. Iubesc oamenii frumosi sufleteste. Ma inspira si ma fac sa cred ca daca vor, oamenii chiar pot fi buni. Nu am intalnit multi, dar aceia pe care i-am intalnit mi-au daruit putin din lumea lor, infrumusetand-o si pe a mea. Am descoperit astfel, ca inca mai sunt oameni care daruiesc pur si simplu, fara sa astepte ceva in schimb. Sunt omul care iubeste fara sa fie gelos. Pentru unii oameni asta e un paradox, pentru ca in mod gresit, in prezent, iubirea e asociata cu gelozia si invers. Fals, fals, fals. Avand o experienta destul de ciudata, dar extrem de educativa, alaturi de un om extrem de gelos m-a facut sa vad lucrurile diferit, sa vreau sa nu intru si eu in categoria femeilor care controleaza obsesiv telefoanele, buzunarele si casutele de email ale partenerilor lor asteptand sa gaseasca ceva. imi place sa cred ca am ajuns in punctul in care imi pot da seama ca ceva nu este in regula din atitudinea omului de langa mine. Mi se pare mai simplu si mai putin extenuant. Prima varianta e o pierdere inutila de timp si de energie. imi place viata. imi place sa ma simt bine, sa fac ce-mi place, sa am in preajma oameni alaturi de care ma pot dezvolta. imi place sa dansez si dansez oricand am chef. imi place muzica buna, pe care nu pot sa o traiesc decat daca o cant, chiar daca nu am cine stie ce voce. imi plac concertele live si de fiecare data ma intorc de la ele fara glas, dar plina de viata. imi place romantismul, dar nu dus la extrem. imi plac saruturile pe frunte si imbratisarile lungi. Nu imi plac oamenii aroganti. Oamenii care se cred superiori, desi intelectual sau spiritual, nu sunt. Nu imi plac oamenii care isi rezolva problemele intr-o maniera agresiva. Nu imi place sa fiu tratata ca pe un obiect. Urasc sa mi se impuna lucruri sau sa aflu lucruri neadevarate despre mine. Nu pot spune ca nu ma afecteaza intr-o oarecare masura, diferita, in functie de fiecare om in parte, ce vad sau ce aud. Nu pot spune ca m-am obisnuit cu rautatea care poate exista in oameni si nici nu cred ca o voi face. Nu pot spune ca sunt o persoana calma care trece cu rabdare peste toate mizeriile, dar dupa ce ma aprind, imi trece. Mi-am dat insa seama ca nu trebuie sa demonstrez nimic, nimanui. Ca important este sa fiu impacata eu cu mine, sa fiu constienta de lipsuri si sa incerc sa le acopar, pentru ca indiferent de situatie, sa pot spune cu mana pe inima ca nu mi-e rusine de cea ce sunt sau ce am facut. Am invatat ca parintii sunt cea mai mare comoara pe care ne-o da Dumnezeu. Ca indiferent cat gresim, cu ce gresim, in inima si in ochii parintilor nostri vom fi mereu cei dintai si singurii care conteaza. Am invatat ca Dumnezeu iti scoate in cale oameni care sa te ghideze in momentele cheie din viata ta. De multe ori, tarziu iti dai seama care a fost scopul acelui om aparut in viata ta si de ce in momentul respectiv. Am invatat ca iubirea te face sa te simti deopotriva, cel mai puternic si cel mai vulnerabil om de pe pamant. Am invatat ca pentru a fi in armonie cu altii, trebuie sa ai o relatie frumoasa cu tine insuti. Sa stii sa te ierti, sa te accepti, sa inveti, sa uiti!
Vezi profilul